Catisma 18

Psalm 119

1. Către Domnul am strigat când m‑am necăjit și m‑a auzit.

2. Doamne, izbăvește sufletul meu de buzele nedrepte și de limba vicleană.

3. Ce se va da ție și ce vei câștiga de la limba vicleană?

4. Săgeți ascuțite cu cărbuni aprinși, trase de Cel puternic.

5. Vai mie, că pribegia mea s‑a prelungit, că locuiesc în corturile lui Chedar!

6. Mult a pribegit sufletul meu.

7. Cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram; când grăiam lor, se luptau cu mine în zadar.

Psalm 120

1. Ridicat‑am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu,

2. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul.

3. Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce te păzește.

4. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzește pe Israel.

5. Domnul te va păzi pe tine; Domnul este acoperământul tău, de‑a dreapta ta.

6. Ziua, soarele nu te va arde, nici luna noaptea.

7. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi‑va sufletul tău.

8. Domnul va păzi intrarea ta și ieșirea ta de acum și până în veac.

Psalm 121

1. Veselitu‑m‑am de cei ce mi‑au zis mie: «În casa Domnului vom merge!».

2. Stăteau picioarele noastre în curțile tale, Ierusalime!

3. Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale cărei porți sunt strâns unite.

4. Că acolo s‑au suit semințiile, semințiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude numele Domnului.

5. Că acolo s‑au așezat scaunele la judecată, scaunele pentru casa lui David.

6. Rugați‑vă pentru pacea Ierusalimului și pentru îndestularea celor ce te iubesc pe tine.

7. Să fie pace în întăriturile tale și îndestulare în turnurile tale.

8. Pentru frații mei și pentru vecinii mei grăiam despre tine pace.

9. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune ție.

Psalm 122

1. Către Tine, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei.

2. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, așa sunt ochii noștri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi.

3. Miluiește‑ne pe noi, Doamne, miluiește‑ne pe noi, că mult ne‑am săturat de defăimare,

4. Că prea mult s‑a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulați și de defăimarea celor mândri.

Psalm 123

1. De n‑ar fi fost Domnul cu noi, să spună Israel!

2. De n‑ar fi fost Domnul cu noi, când s‑au ridicat oamenii împotriva noastră,

3. De vii ne‑ar fi înghițit pe noi, când s‑a aprins mânia lor împotriva noastră.

4. Apa ne‑ar fi înecat pe noi, șuvoi ar fi trecut peste sufletul nostru.

5. Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri înspăimântătoare.

6. Binecuvântat este Domnul, Care nu ne‑a dat pe noi spre vânare dinților lor.

7. Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor; cursa s‑a sfărâmat și noi ne‑am izbăvit.

8. Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul și pământul.

Slavă...

Psalm 124

1. Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locuiește în Ierusalim.

2. Munți sunt împrejurul lui și Domnul împrejurul poporului Său, de acum și până în veac.

3. Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoșilor peste soarta drepților, ca să nu‑și întindă drepții întru fărădelegi mâinile lor.

4. Fă bine, Doamne, celor buni și celor drepți cu inima;

5. Iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea. Pace peste Israel!

Psalm 125

1. Când a întors Domnul robia Sionului, ne‑am umplut de mângâiere.

2. Atunci s‑a umplut de bucurie gura noastră și limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: «Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!».

3. Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne‑a umplut de bucurie.

4. Întoarce, Doamne, robia noastră, cum întorci pâraiele spre miazăzi.

5. Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera.

6. Mergând, mergeau și plângeau, aruncând semințele lor, dar venind, vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.

Psalm 126

1. De n‑ar zidi Domnul casa, în zadar s‑ar osteni cei ce o zidesc; de n‑ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzește.

2. În zadar vă sculați dis‑de‑dimineață, în zadar vă culcați târziu voi, care mâncați pâinea durerii, dacă nu v‑ar da Domnul somn, iubiți ai Săi.

3. Iată, fiii sunt moștenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui.

4. Precum sunt săgețile în mâna celui viteaz, așa sunt copiii părinților tineri.

5. Fericit este omul care‑și va umple casa de copii; nu se va rușina când va grăi cu vrăjmașii săi în poartă.

Psalm 127

1. Fericiți toți cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui.

2. Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit ești; bine‑ți va fi!

3. Femeia ta, ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi, ca niște vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale.

4. Iată, așa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul.

5. Te va binecuvânta Domnul din Sion și vei vedea bunătățile Ierusalimului în toate zilele vieții tale.

6. Și vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!

Psalm 128

1. De multe ori s‑au luptat cu mine din tinerețile mele, să spună Israel!

2. De multe ori s‑au luptat cu mine, din tinerețile mele, și nu m‑au biruit.

3. Spatele mi‑au lovit păcătoșii, întins‑au nelegiuirea lor;

4. Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoșilor.

5. Să se rușineze și să se întoarcă înapoi toți cei ce urăsc Sionul.

6. Facă‑se ca iarba de pe acoperișuri, care, mai înainte de a fi smulsă, s‑a uscat,

7. Din care nu și‑a umplut mâna lui secerătorul și sânul său, cel ce adună snopii,

8. Și trecătorii nu vor zice: «Binecuvântarea Domnului fie peste voi!» sau: «Vă binecuvântăm în numele Domnului!».

Slavă...

Psalm 129

1. Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!

2. Fie urechile Tale cu luare‑aminte la glasul rugăciunii mele.

3. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?

4. Că la Tine este milostivirea.

5. Pentru numele Tău, Te‑am așteptat, Doamne; așteptat‑a sufletul meu spre cuvântul Tău,

6. Nădăjduit‑a sufletul meu în Domnul, din straja dimineții până în noapte. Din straja dimineții să nădăjduiască Israel spre Domnul.

7. Că la Domnul este milă și multă mântuire la El

8. Și El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

Psalm 131

1. Adu‑Ți aminte, Doamne, de David și de toate blândețile lui.

2. Cum s‑a jurat Domnului și a făgăduit Dumnezeului lui Iacov:

3. Nu voi intra în locașul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă,

4. Nu voi da somn ochilor mei și genelor mele dormitare și odihnă tâmplelor mele,

5. Până ce nu voi afla loc Domnului, locaș Dumnezeului lui Iacov.

6. Iată am auzit de chivotul legii; în Efrata l‑am găsit în țarina lui Iaar.

7. Intra‑vom în locașurile Lui, închina‑ne‑vom la locul unde au stat picioarele Lui.

8. Scoală‑Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu și chivotul sfințirii Tale.

9. Preoții Tăi se vor îmbrăca cu dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura.

10. Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci fața unsului Tău.

11. Juratu‑S‑a Domnul lui David adevărul și nu‑l va lepăda: «Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău,

12. De vor păzi fiii tăi legământul Meu și mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăța pe ei și fiii lor, vor ședea până în veac pe scaunul tău».

13. Că a ales Domnul Sionul și l‑a ales ca locuință Lui.

14. «Aceasta este locuința Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l‑am ales pe el.

15. Roadele lui le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu pâine.

16. Pe preoții lui îi voi îmbrăca cu izbăvire și cuvioșii lui cu bucurie se vor bucura.

17. Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit‑am făclie unsului Meu.

18. Pe vrăjmașii lui îi voi îmbrăca cu rușine, iar pe dânsul va înflori sfințenia Mea».

Psalm 132

1. Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună!

2. Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veșmintelor lui.

3. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munții Sionului, că unde este unire, acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac.

Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

Apoi troparele, glasul al 2‑lea:

Mai înainte de a mă osândi, Doamne, Doamne al meu, dă‑mi întoarcere și îndreptare de păcatele mele cele multe! Dă‑mi umilință duhovnicească, ca să strig către Tine: Dumnezeul meu Cel milostiv și iubitor de oameni, miluiește‑mă!

Slavă...

Dobitoacelor celor fără de minte asemănându‑mă eu, păcătosul, m‑am făcut deopotrivă cu ele; dăruiește‑mi întoarcere, Hristoase, ca să iau de la Tine mare milă!

Și acum...

Nu‑ți întoarce, Stăpână, fața ta de la mine, cel ce mă rog ție, ci ca o Maică milostivă a înduratului Dumnezeu, sârguiește de‑mi dăruiește să mă pocăiesc, mai înainte de sfârșit, ca să mă mântuiesc prin tine. Că tu, Doamna mea, ești mântuirea mea și nădejdea mea cea neînfruntată.

Apoi Doamne miluiește (de 40 de ori) și rugăciunea aceasta:

Doamne, nu mă mustra cu mânia Ta și cu urgia Ta nu mă certa! Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, miluiește‑mă pe mine, păcătosul, săracul, golul, leneșul, nepăsătorul, lipsitul, ticălosul, desfrânatul și preadesfrânatul, care mă tăvălesc în păcate împotriva firii; întinatul, nerecunoscătorul, nemilostivul, împietritul, bețivul, aprinsul, obraznicul, îndrăznețul, cel fără de răspuns și nevrednic de iubirea Ta de oameni, dar vrednic de tot chinul și de gheenă și de pedeapsă. Deci, pentru atâta mulțime de greșeli ale mele, Izbăvitorule, nu mă pune sub mulțimea chinurilor, ci mă miluiește, că sunt neputincios și cu sufletul și cu trupul, cu judecata și cu gândul, și mă mântuiește pe mine, nevrednicul robul Tău, cu judecățile care știi, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu, și ale tuturor sfinților, care din veac au bineplăcut Ție. Că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.